17 noiembrie 2013

Un om-munte de sare,

o piatra de sare ce zace intr-o mare.

Muschii atrofiati in saramura,

neputinciosi de un alt gest de intors.

Asteapta a iernii vreme dura,

sa-l cumufleze prin viscolul gros.


Si mai departe-n iarna mea ,

Un gust sarat cazu printre nea,

topindu-se pe ea 

mai iute ca fulgul de nea.


Un comentariu:

  1. schingiuesti viata asemenea unui copil ce rupe picioarele unei insecte rand pe rand...

    RăspundețiȘtergere