6 ianuarie 2012

Mi s-a lipit telefonul de ureche

Astă noapte mi-au tras piticii de pe creier cortina,pentru a începe visele.Dacă acum o seară am asistat la o regie horror urmată de o delicată privelişte de ninsoare, astă noapte speram să revin la ...normal.

Ei bine,acum cortina se ridica.Suspansul plutea pe acea mâzgă neagră a neantului ce se lasa descoperită în timp ce pânza era trasă pe scripeţi în sus.La acest vis, stăteam pe locul spectatorului.În sala mea, este un singur loc pentru spectatori.Câteodată îmi doresc să am paranoia să simt pe cineva în spatele meu cum se furişează să asiste la spectacol.

Aşa deci...cortina se retrăgea,şi abia când a ajuns sus de tot, am remarcat ce pregătise pentru mine : mâzga neagră a neantului.Incapabil să fac vreo mişcare sau gest,am rămas neclintit în scaun până ce adevăratul spectacol m-a pătruns pe unde nici nu încumentam a gândi.Prin urechi m-au pătruns acele blânde cuvinte, prin ochi s-au rătăcit, spălându-mi acea mâzgă.Vibraţiile vocii atingeau corzi neperceptibile în realitate, iar în funcţie de tonalitatea lor, imaginile năşteau din neclar în clar,oscilând.

Mi-am văzut al meu scris, citit de vocea ta, arcuindu-se mai ceva ca într-un spectacol de balet artistic.Triplu salt în chihote, aterizare fix în ochi, plecăciune, şi ropote de aplauze ale picăturilor ce cad în tavan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu