26 decembrie 2011

25 decembrie 2011

M-a rugat să-i mărturisesc care îmi erau visele mele de mic copil, pentru atunci când o să fiu mare.M-am gândit ieri să-i răspund, însă am zis că o să fac o treabă mai  bună astăzi.Mnah, nu cred să am vreo sclipire acum.
Stai un pic.








Gata.
 Nu aveam muzică, şi tastele se aud aşa sec când le apăs. Acum să revin la idee. Ia stai, eu n-am avut idei măreţe când eram mai mic. Chiar nu mi-am propus să devin cineva. Cele mai dese vise erau despre cum o să ajung fotbalist, sau explorator pentru National Geographic. Ba mai mult, îmi imaginam cum ar fi să practic o meserie oarecare, şi-mi proiectam sub pleoape viaţa ce o puteam avea în jurul ei.
În generală n-aveam aşa gânduri. În primul an din liceu am fost dezorientat, rău. În următorii ani m-am gândit la ghid turistic şi antreprenor. Cum ai zice tu: a cam supt acadeaua liceul. Şi am ajuns la aruncatul banului ca să-mi aleg facultatea . Dar asta mai bine să nu-i spun că apoi mă crede dezorientat în viaţă :-j. N-am să-i spun ceva exact, pentru că n-am încercat să-mi construiesc vise mari la orizont, că cine ştie dacă le ajung. Văd la unii că dacă nu ajung la vise, regretă tot drumul până acolo pentru că n-au găsit ce îi aştepta la orizont. Doar dacă s-ar uita înapoi la drumul lor, şi-ar da seama că deja erau ajunşi. Cred că se prind în mirajul acela de a exista mereu ceva mai bun, un motiv pentru a progresa în continuu...nu de alta, dar ca să aibă de unde să cadă. Trebuie să ştii când să fii ambiţios.Dacă sunt cel mai bun cizmar din lume, de ce să-mi închid ochii la ce sunt, şi să-i deschid pentru ceva ce nu sunt?!
 Aşa că, aş vreau să porneşti timpul, să nu căutăm răspunsuri la ceea ce se află în ceaţa din orizont, şi să ne bucurăm de drumul nostru din jurul orizontului...pentru că drumul acela este motivul pentru care răsare şi apune soarele şi moona :)
Heaaah %#&# , ce au trosnit oasele din coloană! Cred că am terminat cu gândurile acestea. Să mă pun să ţi le scriu, doar mi-ai dat-o mie :).Hmm, oare să scriu tot ce am gândit? Ei bine...
Dragă Scub,
















9 ¾

20 decembrie 2011

19 decembrie 2011

O poveste refuzata

Cu multumiri lui Scub,pentru spatiile oferite.


     Pe strazi pustiul tragea intunericul dupa el pana si-n marile piete. Norii stateau armati, asteptandu-si victima sa iasa in vizorul lor. De la orizont, din hiperfocala absoluta, o luminoasa sanie inghetata incepe sa despice cerul noptii de 24 decembrie. Norii paralaxati, n-au putut s-o tinteasca cu zapada si gheta. Sania e trasa de noua reni echipati cu lampi de autofocus ce-i ajuta sa descifreze traseul prin viscolul orbitor, iscat peste oras. Fasciculul vibrant de lumina se misca atat de rapid pe cer, in lung si-n lat, incat reuseste sa-i confere  orasului o lumina blanda de veghe.
     Noi suntem la geam, pastrandu-ne secreta prezenta, dupa perdea. Suntem inarmati cu un aparat foto, echipat cu un super-tele.Urmarim sania mosului cum face opriri la fiecare geam. Pana acum nu l-am putut surprinde intr-o imagine clara. Stalpii impodobiti cu mii de fire, copacii inzapeziti, unghiurile moarte, pasii de pe hol si oferta schimbata de pe site-ul F64 la miez de noaptea ne-au scos din focus. Dar noi insistam si insistam, pana reusim sa-l capturam. Safari urban! Gata! Avem un cadru cu el in care l-am surprins exact sub bradul de Craciun al vecinilor de vis-à-vis. Ii citim pe chip confuzia si nu ne putem da seama de originea ei. Inspectam mai adanc in seria de fotografii trase in rafala. Fratele meu ia decizia sa le printeze pe imprimanta, direct de pe card, in doar cateva minute. Acum le aranjam in ordine si analizam actiunea.
     Confuzia Mosului a fost nascuta atunci cand a zarit sub brad pungile si cutiile de cadou cu sigla F64. Noi credem ca nu putea sa desluseasca cine este acest F64, si ca primul lui gand era sa-l catalogheze drept un rival. L-am urmarit in continuare pe Mos Craciun si am observat ca avea din ce in ce mai des aceeasi expresie pe chip.
     Acum ne prefacem ca dormim. In bradulet sta ascuns un Go Pro II, gata de actiune. Clopoteii se aud la geam si fereastra se deschide la clinchetul lor, ca si cum ar fi fost un cod secret. Patrunde in camera noastra si gaseste aceeasi dilema sub brad. De data aceasta ridica cutia portocalie cu F64, de care nici noi nu stim cum a aparut acolo, si citeste mesajul de pe ea in gand, cu atentie:

“Nu avem inca rosul tau aprins,
Ne straduim sa-i multumim pe toti,
Cu cadouri dragi din al lor vis,
Reusim a pune zambetele pe roti.”

P.S. Nu-ti suntem inamici, iti suntem ajutoare.

7 decembrie 2011

Impas.Alegere.Încăpățânare.Emoție.Prostie.Teamă...Fuck
Să umblii și să despici fiecare pădure.Să o ciopârțești de fiecare crenguță,că nu ți se aseamănă cu mobilierul de odinioară al cămăruței din partea stângă.Mobilier ce acum stă în camera dreaptă,cea pentru depozitare.Să găsești totuși ceva,o replică a ceea ce a fost...și alta,și-n altă pădure alta și tot așa,până iți dai seama că ești victima propriilor iluzii.Asta dacă ai "norocul" să călătorești prin atâtea păduri.Câteodată mai bine să te faci stană de sare...și acel câteodată apare o dată-n viață.Rewind.

4 decembrie 2011