16 septembrie 2011

De prin mers II

Esenţa de suflet evaporată prin simpatie faţa de străinii colegi de drum se stinge pe geamul rece lăsând refracţiile să amestece culorile după limita forţei gravitaţionale ce împinge aerul mentolat de la gumă din plămâni în partea opusă direcţiei maşinăriei nemţeşti cu aer condiţionat de combustia paşilor mecanici ce parcurg pământul dac într-un ritm cadenţat de soldaţi romani ameţiţi de secretul lui Bachus ce se descoperă începând cu a doua sticla de vin băut nu mai mă aştepta să mă schimb în fantezia ta mult perfecţionată de pe urma expunerii la soarele verii ce a ars circuitul uman şi a transformat pasiunea într-un instinct animalic cu gheare prinse de arborii metalici din cârtiţa electrică ce transportă zilnic povara paraziţilor intestinali bipezi neputincioşi să o distrugă deorece nu reuşesc să comunice pe aceeaşi frecvenţă a frumuseţii învelişului extern capitonat intr-o oboseală de viaţă plăpândă ce omoară orice speranţă a viselor perechilor distruse înainte de timp de iarnă cu toamnă timidă dintr-un film austriac cu peronul pe partea stângă de cum priveşti în jos spre Lună cu incindenţa egală cu punctul de întâlnire al linilor ce mă poartă spre casă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu