30 septembrie 2011

27 septembrie 2011

Două albe,două negre

Iar am fugit de sunet cu viteza lanțului de bicicletă.





25 septembrie 2011

Scurt/2

Azi a fost fun.Trezire la 8.Întâlnire la 9.Tricou nou!Al 5-lea cred.Entuziasm provocat de ..mregizori,și până la urmă,entuziasm născut din atâtea repetări.Discuții scurte.Glume peste tot în aer,cutii în aer aruncate ca la festivitatea de terminare a liceului.Drum întors,combinații la pizza,alte filmări,pancarte,zâmbete,ceai,trecători curioși,cântec,cântec,același cântec toată ziua,câteva sms-uri(mulțumesc),ceai,alte filmări,discuții,tree hug!,group(2)tree hug!,curse de mașini,gardieni ce se dau importanți,musafiri întorși din gând,masă caldă acasă,așteptare lungă.La revedere zi,nici nu-mi mai amintesc de când nu te mai sărbătoresc.Azi n-a fost nevoie.

21 septembrie 2011

16 septembrie 2011

De prin mers II

Esenţa de suflet evaporată prin simpatie faţa de străinii colegi de drum se stinge pe geamul rece lăsând refracţiile să amestece culorile după limita forţei gravitaţionale ce împinge aerul mentolat de la gumă din plămâni în partea opusă direcţiei maşinăriei nemţeşti cu aer condiţionat de combustia paşilor mecanici ce parcurg pământul dac într-un ritm cadenţat de soldaţi romani ameţiţi de secretul lui Bachus ce se descoperă începând cu a doua sticla de vin băut nu mai mă aştepta să mă schimb în fantezia ta mult perfecţionată de pe urma expunerii la soarele verii ce a ars circuitul uman şi a transformat pasiunea într-un instinct animalic cu gheare prinse de arborii metalici din cârtiţa electrică ce transportă zilnic povara paraziţilor intestinali bipezi neputincioşi să o distrugă deorece nu reuşesc să comunice pe aceeaşi frecvenţă a frumuseţii învelişului extern capitonat intr-o oboseală de viaţă plăpândă ce omoară orice speranţă a viselor perechilor distruse înainte de timp de iarnă cu toamnă timidă dintr-un film austriac cu peronul pe partea stângă de cum priveşti în jos spre Lună cu incindenţa egală cu punctul de întâlnire al linilor ce mă poartă spre casă.

13 septembrie 2011

10 septembrie 2011

8 septembrie 2011

      Hai să vă spun o poveste scurtă.Una despre un bucătar idealist,leneş,timid,ipocrit,visător şi prea tăcut.Acesta locuia într-un mare oraş al Imperiului Roman,care în zilele de astăzi este din ce în ce mai transparent.Aşadar,el era bucătarul împăratului.Însă nu lucra pentru el,ci gătea în propria lui casă,iar împăratul îi făcea vizite ori de câte ori avea timp,pentru a lua masa la el.Nu gătea excelent,nici nu avea vreo reţetă secretă,doar luase ce a găsit mai bun din ce învăţase de la părinţi şi bunici.
     Într-o zi,pe când împăratul se afla la bucătar acasă,savurând mâncarea copilăriei sale,a observat maldărul de porţelanuri pline de unsoare ce zăceau sub robinetul de cupru.
    -Tu de ce nu-ţi speli vasele?Pare că stau de luni de zile acolo.
    -Aşa este,sunt luni întregi de când am terminat soluţia de spălat...
    -Sunt de o raritate mare!Doar eu am acces la ele!zise glumind împăratul.
    -Măcar de ar fi aşa,suspină bucătarul şi plecă capul în podea.
      De atunci,ani întregi au trecut,şi el nu găsea soluţia de spălat.Culmea era că el continua să cumpere porţelanuri noi,irosind mai mulţi bani decât pentru soluţia de curăţat.Însă soluţia aceea era de nepreţuit.O avusese,şi o folosise înainte.Curăţa orice urmă de murdărie din albul de porţelan,iar în urma ei lăsa numai strălucire şi puritate.Îşi simţea mâinile atât de curate încât le pierdea toată greutatea lor.Într-o zi a scăpat sticla de pe chiuvetă într-un ghiveci de margarete ofilite,şi a doua zi le-a găsit pline de viaţă şi înflorite.Așadar,cum ar crede un copil,ar fi ceva magic în soluția aceea.Asta nu era tot,sau poate tocmai ce o sa vă spun acum era tot.Fără să-și dea seama,bucătarul nostru se trezea deseori în toiul nopții,și își potolea setea crăpăturilor buzelor puțin din soluția de...curățat vase.Iar în dimineți habar nu avea de fapta lui nocturnă.
      ....
      Bucătarul murise într-o sâmbătă ploioasă.Casa lui părea să nu mai poată respira de vasele ce-i atingeau cerul gurii,și se revărsau până și prin plămânii cu draperii roșii transparente.Printre muchii și muchii de porțelanuri,în direcția unde adierea ce intrase pe geamul uitat,deschis de Moarte,se plimba prima frunză de toamnă.Iar dincolo cu trei farfurii sparte de unde s-a oprit frunza,se văd razele de lumină,cernute de către ciurul din desele pânze de păianjeni,cum cad peste sticla goală verde cu o etichetă improvizată ce stă să cadă.


Apa nu urcă la deal...iar eu n-o mai pot clinti.

5 septembrie 2011

1 septembrie 2011

Între timp,un simplu tip ...

...este prea ocupat să dea probe pentru postul de ucenic al lui Moș Crăciun.Vrea să reușească,să vă facă fericiți :).O să dea de veste într-un mod unic dacă o să reușescă...asta de veți apela la Moș Crăcilă..până atunci,sperați și voi să ajungă elf 64.