2 august 2011

Sfârșitul,numărul doi

    -Bună dimineaţa,soarele s-a urcat pe cer într-o zi însorită de iulie,aerul este mai respirabil cu 0,4%.Astăzi se împlineşte un an de când Comisia Mondială a fost distrusă de omul cu inima-n cap.Aici Radio Brainheart,din Sud-Estul Chinei,urmează Alphaville de Bryan Ferry.Aceeași melodie ca în toate zilele ce au trecut până acum.Cine s-a săturat de ea,poate veni la postul de radio,situat pe singurul turn luminat din oraș,sunt singurul supraviețuitor.

    Sfârșitul lumii trecuse de mult timp.Următorul era programat peste 4 ani.În ziua aceea,a ultimului sfârșit,cu toții au sfidat anunțul și s-au comportat normal.Mai mult,Controlul Tehnic,ramură a Comisiei Mondiale, nu a recepționat fluctuații importante de trăiri emoționale în rândul oamenilor.
    Astfel de măsuri,de evaluare și stocare a stărilor emoționale,erau absolut necesare pentru ca societatea să funcționeze.Nu li s-au implantat un oarecare cip,precum în anii 2000.Cipul era unicat pentru fiecare individ,având forma și aceeași utilitate cu cea a primei vertebre.Scopul lui era să transmită date printr-o frecvență cu un cod unic,către firele transportatoare de deasupra orașului.Scopul mai tainic era acela de a introduce date,dar regulamentul permitea asta doar în cazuri de urgență.Așa că,în mare parte,toți păstrau un nivel echilibrat de satisfacție a vieții.
   Primii voluntari care s-au oferit acestui experiment,au fost dovada vie a calității acestei oferte,de a avea o viață fără griji,și au reușit să-i convingă pe toți ceilalți două milioane de locuitori ai planetei să se opereze.Printre cei două milioane rămași,adunați pe o arie de două mii de kilometrii în sud-estul Chinei,se afla și un tânăr de șaptesprezece ani.Membrii Comisiei Mondiale,o adunătură de oameni autoproclamați în funcție,provenind de la o veche bază de cercetare științifică din fostul continent Europa,l-au găsit pe băiat plutind în derivă pe cadavrul unei balene albastre.A fost salvat înainte ca mamiferul să se fi umplut cu apă,ca apoi,epuizat să-l fi însoțit în adâncuri.L-au adus în baza localizată pe suprafața fostului oraș Nanning.Acolo urma să fie internat la o clinică,unde în mare parte i-ar fi fost spălat creierul de către ceilalți supraviețuitori,și așezat pe masa de operație,ca apoi să-l transporte în una din zonele de regenerare de pe teritoriul Chinei.
    Lucru care s-a și întâmplat la scurt timp.Băiatului i-a fost explicată întreaga procedură ce avea să aibă loc pe timpul șederii sale,așa că a ascultat cu atenție din starea lui de depresie și resemnare.Stări alese de el,pentru că dacă ar fi fost să afișeze vreun sentiment pe chip,acela ar fi fost de teamă și curiozitate.Sentimente ce le găseau exploratorii din timpurile vechi când descopereau un trib ce sălășluia izolat de orice urmă de civilizație,cum s-ar fi numit standardul acela social pe atunci.Izolat a fost și el.Cunoștea doar cinci persoane pe lume.Orice alt chip,ce nu se dezlvolta dintr-un copil,era considerat diavolul,după credința lor.
    A fost trimis într-un sat din nordul Chinei pentru recuperarea din urma operației cu tehnici medievale.De recuperarea lui s-a ocupat una dintre locatere.El nu simțea decât niște scârțieturi ce-l deranjau ori de câte ori întorcea capul.În rest operația părea să nu-și fi atins scopul propus.Domnișoara ce-l ajuta să se recupereze,și să se acomodeze cu locul,părea destul de ciudată și pentru el.Aria ei de răspunsuri era limitată,zâmbea dar niciodată nu râdea,iar ochii ei trădau orice expresie apărută pe chip cu dezolarea lor.Pe lângă toate aceste exteriorizări mecanice ale fetei,băiatul a observat un lucru straniu.Surâsul mecanic al fetei,era exact acel surâs al iubitei lui,pe care a văzut-o ultima dată acasă,când forța apei i-a despărțit.A luat acest lucru ca pe un semn de la zeii lui ,ce-l anunțau că ea este încă în viață,acolo printre forțele instabile ale planetei.
   Nu-i plăcea deloc această schimbare.Simțea adevăratele efecte ale schimbării deoarece implantul nu-și făcuse efectul pentru el.Nu și pentru Comisie,ei primeau date eronate despre starea lui.Observa cum toți acei oameni deveniseră sclavii propriilor vise.Dobândiseră scopul vieții,și reușeau să-i păstreze senzația împlinirii pentru restul vieții lor,ceea ce le lăsa garda jos,și putea accepta orice ordin din partea Comisiei Mondiale.
    Știa că oferta propusă de ei,altor supraviețuitori,n-ar fi fost refuzată de cineva,astfel că s-a hotărât să facă ceea ce se cuvine.Să întrerupă semnalul peste orice risc.Semne ale remușcării premature apăreau deja când se gândea la perechea lui,într-un gând negru în care și ea ar fi fost captivă.Metoda lui de a face dreptate era foarte simplă.În turnul din Nanning,unde a fost operat,a observat după ce a fost externat,sala de control,după cum se putea citi pe afișele imense cu semnul interzis.Scopul lui era să se furișeze acolo,și să omoare semnalul.Această strategie nu era deloc grea,deoarece el nu putea fi controlat,sau verificat.
    Adolf,un recuperator al Comisiei găsește într-o dimineață,plutind pe Marea Chinei de Sud,un corp al unui băiat .Îl trage la mal,și constată că era încă viu,și nu era sub controlul lor.Urmează procedurile întipărite în minte,și astfel aduce în sediul Comisiei Mondiale sfârșitul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu