25 august 2011

Jack și vrejul de vise

-Jack,dă-te jos în fasolea mătii!Mă trezești cu dimineața în cap,umblând desculț pe vrejul de fasole ridicat în geamul meu.Jack,ce bei?
-De la wisky în sus.
-Jack,îți iau o cola,că ești deja prea sus.....Jack?
-Yes,Sir!
-Îmi trăiști un vis din copilărie.
-Cu asta mă ocup eu,Sir.Împlinesc toate visele ce n-au fost împlinite de alții.Este un coșmar,dar încerc să mă obișnuiesc.Este foarte solicitantă munca,mai ales că noi nici n-avem timp să ne gândim la propriile noastre vise,în semn de respect pentru munca colegilor noștrii,și din cauza lipsei de timp.
-Dar,Jack,nu înțeleg adevărata voastră menire.Mie-mi păreți niște șarlatani.Cine ar visa ceva ce nu i-ar aduce plăcere?!
-Sir,îmi cer iertare dacă asta este impresia ce v-am creeat.Fără noi lumea ar fi orfană.Noi suntem tații adoptivi ai viselor.Le adoptăm,le îngrijim cu speranță,dăruire și devotament până la împlinirea lor.Astfel,reușim să ajungem la vârste impresionante pentru voi,cei delăsători.Eu,peste o sută de ani,o să împlinesc cinci milenii de activitate,fără să am măcar un concediu plătit!
-Jack,cola ți-am dat?Nu?Ce vorbești acolo?Milenii?Da,sigur ți-am dat cola,iar eu am băut wisky și m-am trotilat de-mi flutură urechile,și aud numai tâmpenii.
-Sir,nu vă faceți griji.Alegeți în ce vreți să aveți credință,sau să nu aveți...numai să o purtați până la final în minte și suflet.Iar când mai visați la ceva,treziți-vă repede și acționați,fără a vă mai gândiți la consecințe,pentru că acestea sunt riscurile meseriei noastre.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu