27 august 2011

O caut pe drum să se potrivească cu decorul extern.O mai caut pentru decorul intern,pentru musafirii din interior.Uneori o pun  de plictiseală.Play..next...next...enjoy...next...stop.

25 august 2011

Jack și vrejul de vise

-Jack,dă-te jos în fasolea mătii!Mă trezești cu dimineața în cap,umblând desculț pe vrejul de fasole ridicat în geamul meu.Jack,ce bei?
-De la wisky în sus.
-Jack,îți iau o cola,că ești deja prea sus.....Jack?
-Yes,Sir!
-Îmi trăiști un vis din copilărie.
-Cu asta mă ocup eu,Sir.Împlinesc toate visele ce n-au fost împlinite de alții.Este un coșmar,dar încerc să mă obișnuiesc.Este foarte solicitantă munca,mai ales că noi nici n-avem timp să ne gândim la propriile noastre vise,în semn de respect pentru munca colegilor noștrii,și din cauza lipsei de timp.
-Dar,Jack,nu înțeleg adevărata voastră menire.Mie-mi păreți niște șarlatani.Cine ar visa ceva ce nu i-ar aduce plăcere?!
-Sir,îmi cer iertare dacă asta este impresia ce v-am creeat.Fără noi lumea ar fi orfană.Noi suntem tații adoptivi ai viselor.Le adoptăm,le îngrijim cu speranță,dăruire și devotament până la împlinirea lor.Astfel,reușim să ajungem la vârste impresionante pentru voi,cei delăsători.Eu,peste o sută de ani,o să împlinesc cinci milenii de activitate,fără să am măcar un concediu plătit!
-Jack,cola ți-am dat?Nu?Ce vorbești acolo?Milenii?Da,sigur ți-am dat cola,iar eu am băut wisky și m-am trotilat de-mi flutură urechile,și aud numai tâmpenii.
-Sir,nu vă faceți griji.Alegeți în ce vreți să aveți credință,sau să nu aveți...numai să o purtați până la final în minte și suflet.Iar când mai visați la ceva,treziți-vă repede și acționați,fără a vă mai gândiți la consecințe,pentru că acestea sunt riscurile meseriei noastre.


23 august 2011

Ziua pantalonilor în vine

Pe scurt(pentru că paharul,și sticla asta de vin,abia scoase din pivnița cu freon, mă așteaptă să le asimilez în sânge ''am închis paranteza'' punct
Trezește-te în aceeași zi în care te-ai culcat.Dă-ți cu mâna prin părul pe care l-ai ras.Uită-ți cureaua acasă.
Acum nu mai știu ce vroiam să zic,nu mai știu dacă ce urma avea să spună ceva ce merită citit...oricum,aici nu-i nimic,așa că eu cred că am găsit scuza pentru lipsa mea de chef,pofta de stat...eh,era ceva amuzant de spus,pentru că astăzi, s-au întamplat lucruri funny,și mai apoi m-am trezit acasă cu o scară de bambus  pe sea ridicată ,tocmai până în casa mea din copac .Am zis că s-a discutat numai de sex oral la pauza de masă?Nu?S-a discutat numai despre sex oral la pauza de masă...genul feminin.Nu de asta a fost funny,pentru că erau trei fete,și eu luam parte la glumele făcute pe seama castraveților  și peștilor ce-i mâncau..glume cu tentă sexuală,ce parcă uneori te mai eliberează de acel tabu,pe care-l ai cu persoanele cărora nu le poți aduce vorba de this.Dar nu asta vroiam să spun.,ci că am stat toată ziua ridicându-mi fundul din fața clienților,unii chiar întrebându-se dacă chiar n-am vreo...mâancărime:)).Apoi au mai fost momentele când alergam după bus ținându-mă cu o mână de ei.Acum vin,și melodie de cum ar zice un pokemon,perdelator,inventator de aparat foto pe retină,dormitor,chițăitor,copil,sleep-walker-talker-texan,și bolnav de pufaringită și ciocolactoză ridicată-n vene.........ar zice...tzipă-tye pe linoleu!!!Wraaaaaaaaaahh!!





19 august 2011

Panorama literară

Marin Preda era cu spatele,și a dorit să tai din panoramă să nu apară în astfel de ipostază.




13 august 2011

Turtles tales (repetă repede de 10 ori)

Stăteam eu într-o zi pe lac,singur cum îmi place mie,relaxat într-un totul,gândindu-mă la nemurirea carapacei...când deodată....











...apari tu!Cea mai egocentrică țestoasă pe care o cunosc.Dintre toți buștenii plutitori te-ai găsit să te încălzești pe al meu.Ai venit să te așezi trofeu pe lemnul meu,lăsându-mi de ales doar să te privesc cu coada ochiului.







La revedere vise cu ochii deschiși.Bun venit rechini de apă dulce...am un pont pentru voi.Această țestoasă ce se afișează pe scena vieții ca fiind cea mai importantă dintre toate.Face tot ce se poate să ne dea indigestie și furnicături în stomac unor țestoase obișnuite și singure ca mine.Nu-i cinstit ce faci tu,țestoasa ispită.Dacă ți-aș întinde mâna pentru ajutor nici nu ai clinti să mă ajuți.







Să te ia rechinul!


                                                                             

Crezi că nu te aud?Ipocritule!Ce vină am eu că am o carapace mai frumoasă?Ce vină  am eu că tu ești complexat de prezența mea?!Nu ești prima țestoasă care mă vrea pradă la rechin,ca să se hrănească apoi cu resturile din mine.Nu ești prima care îmi fură priviri,fără a veni la mine,ca la un prieten,să putem discuta lucruri banale ale vieții...nu,voi mă vedeți doar ca pe o pradă,una inaccesibilă,tulburătoare,și nesuferită.Ce dracu e cu tine?

-Nimic,doar că...n-am avut vreo speranță cu tine.
-Ce ar însemna o speranță pentru mine?
-Carapace tare,culori stridente,mușchi...
-Ai încercat să-mi zâmbești măcar,să spui o glumă?Să-mi povestești ceva despre tine,să împărțim sentimente comune?
....
-Nu,dar în zadar oricum.
-De ce?
-A sosit rechinul....!!



-Unde?!Unde?!


9 august 2011

Daydreamer

Te-ai plictisit?
Apucă invers fierul încins de călcat!
Apoi uită-l pe masă,cu talpa încinsă pe blat.
Tot îți mai miroase a plictiseală?

7 august 2011

Nu a fost Argentina, a fost Gratuit

Și au venit toți să-l vadă pe Gratuit.Totuși,nu ne-au dat privilegiul de a privi imaginea de la etajul 2 al stadionului.Și chiar așa,multă lume.Învălmășeală mare,iar când camerele se opreau pe niște părinți,începeau să jongleze cu copii lor :).Sonia și-a pierdut "concentrarea" pe alocuri,și au ieșit câteva imagini,mai jos.




5 august 2011

Speed of life

Tânărul să conducă Trabant-ul,și bătrânul Ferrari-ul.

2 august 2011

Sfârșitul,numărul doi

    -Bună dimineaţa,soarele s-a urcat pe cer într-o zi însorită de iulie,aerul este mai respirabil cu 0,4%.Astăzi se împlineşte un an de când Comisia Mondială a fost distrusă de omul cu inima-n cap.Aici Radio Brainheart,din Sud-Estul Chinei,urmează Alphaville de Bryan Ferry.Aceeași melodie ca în toate zilele ce au trecut până acum.Cine s-a săturat de ea,poate veni la postul de radio,situat pe singurul turn luminat din oraș,sunt singurul supraviețuitor.

    Sfârșitul lumii trecuse de mult timp.Următorul era programat peste 4 ani.În ziua aceea,a ultimului sfârșit,cu toții au sfidat anunțul și s-au comportat normal.Mai mult,Controlul Tehnic,ramură a Comisiei Mondiale, nu a recepționat fluctuații importante de trăiri emoționale în rândul oamenilor.
    Astfel de măsuri,de evaluare și stocare a stărilor emoționale,erau absolut necesare pentru ca societatea să funcționeze.Nu li s-au implantat un oarecare cip,precum în anii 2000.Cipul era unicat pentru fiecare individ,având forma și aceeași utilitate cu cea a primei vertebre.Scopul lui era să transmită date printr-o frecvență cu un cod unic,către firele transportatoare de deasupra orașului.Scopul mai tainic era acela de a introduce date,dar regulamentul permitea asta doar în cazuri de urgență.Așa că,în mare parte,toți păstrau un nivel echilibrat de satisfacție a vieții.
   Primii voluntari care s-au oferit acestui experiment,au fost dovada vie a calității acestei oferte,de a avea o viață fără griji,și au reușit să-i convingă pe toți ceilalți două milioane de locuitori ai planetei să se opereze.Printre cei două milioane rămași,adunați pe o arie de două mii de kilometrii în sud-estul Chinei,se afla și un tânăr de șaptesprezece ani.Membrii Comisiei Mondiale,o adunătură de oameni autoproclamați în funcție,provenind de la o veche bază de cercetare științifică din fostul continent Europa,l-au găsit pe băiat plutind în derivă pe cadavrul unei balene albastre.A fost salvat înainte ca mamiferul să se fi umplut cu apă,ca apoi,epuizat să-l fi însoțit în adâncuri.L-au adus în baza localizată pe suprafața fostului oraș Nanning.Acolo urma să fie internat la o clinică,unde în mare parte i-ar fi fost spălat creierul de către ceilalți supraviețuitori,și așezat pe masa de operație,ca apoi să-l transporte în una din zonele de regenerare de pe teritoriul Chinei.
    Lucru care s-a și întâmplat la scurt timp.Băiatului i-a fost explicată întreaga procedură ce avea să aibă loc pe timpul șederii sale,așa că a ascultat cu atenție din starea lui de depresie și resemnare.Stări alese de el,pentru că dacă ar fi fost să afișeze vreun sentiment pe chip,acela ar fi fost de teamă și curiozitate.Sentimente ce le găseau exploratorii din timpurile vechi când descopereau un trib ce sălășluia izolat de orice urmă de civilizație,cum s-ar fi numit standardul acela social pe atunci.Izolat a fost și el.Cunoștea doar cinci persoane pe lume.Orice alt chip,ce nu se dezlvolta dintr-un copil,era considerat diavolul,după credința lor.
    A fost trimis într-un sat din nordul Chinei pentru recuperarea din urma operației cu tehnici medievale.De recuperarea lui s-a ocupat una dintre locatere.El nu simțea decât niște scârțieturi ce-l deranjau ori de câte ori întorcea capul.În rest operația părea să nu-și fi atins scopul propus.Domnișoara ce-l ajuta să se recupereze,și să se acomodeze cu locul,părea destul de ciudată și pentru el.Aria ei de răspunsuri era limitată,zâmbea dar niciodată nu râdea,iar ochii ei trădau orice expresie apărută pe chip cu dezolarea lor.Pe lângă toate aceste exteriorizări mecanice ale fetei,băiatul a observat un lucru straniu.Surâsul mecanic al fetei,era exact acel surâs al iubitei lui,pe care a văzut-o ultima dată acasă,când forța apei i-a despărțit.A luat acest lucru ca pe un semn de la zeii lui ,ce-l anunțau că ea este încă în viață,acolo printre forțele instabile ale planetei.
   Nu-i plăcea deloc această schimbare.Simțea adevăratele efecte ale schimbării deoarece implantul nu-și făcuse efectul pentru el.Nu și pentru Comisie,ei primeau date eronate despre starea lui.Observa cum toți acei oameni deveniseră sclavii propriilor vise.Dobândiseră scopul vieții,și reușeau să-i păstreze senzația împlinirii pentru restul vieții lor,ceea ce le lăsa garda jos,și putea accepta orice ordin din partea Comisiei Mondiale.
    Știa că oferta propusă de ei,altor supraviețuitori,n-ar fi fost refuzată de cineva,astfel că s-a hotărât să facă ceea ce se cuvine.Să întrerupă semnalul peste orice risc.Semne ale remușcării premature apăreau deja când se gândea la perechea lui,într-un gând negru în care și ea ar fi fost captivă.Metoda lui de a face dreptate era foarte simplă.În turnul din Nanning,unde a fost operat,a observat după ce a fost externat,sala de control,după cum se putea citi pe afișele imense cu semnul interzis.Scopul lui era să se furișeze acolo,și să omoare semnalul.Această strategie nu era deloc grea,deoarece el nu putea fi controlat,sau verificat.
    Adolf,un recuperator al Comisiei găsește într-o dimineață,plutind pe Marea Chinei de Sud,un corp al unui băiat .Îl trage la mal,și constată că era încă viu,și nu era sub controlul lor.Urmează procedurile întipărite în minte,și astfel aduce în sediul Comisiei Mondiale sfârșitul.

Bugs season