26 iulie 2011

O gâză arde gazul

    Îmi stai ascuns în aragaz.Umbli pe țevi în sus și în jos.Scaperi panicat din picioare sunete ce aprind decibelii,aruncându-i în ecouri în toată casa.Pe tot timpul zilei nu te miști din loc.Seara începi să concertezi cu prietenii tăi de afară.Îmi doresc să te salveze,să mă salveze de durerea ta ce arde mocnit seară de seară.În primele zile a fost plăcut: mă bagam la somn,priveam tavanul,te auzeam pe tine...erai doar un sunet de fond,un detaliu.Acum,te întreci cu gluma,și-ți ceri rolul principal nocturn.Dacă vrei un rol anume,nu pot să-ți ofer decât pe cel al deșteptătorului.
   Încep să am gânduri necurate la adresa existenței tale.Poate ar fi bine să aduc o șopârlă să rezolve treaba asta gălăgioasă.Și șopârlei un șarpe,și șarpelui un viezure,și viezurelui un lup,și lupului o scufiță....?!?,nununu nu scufiță...lupii și fetișurile lor.Lupului o pușcă,și pardoselei mele o blană de lup,în care-ți poți aduce toți prietenii de afară pe timp de iarnă să hibernați,să vă încălziți corzile acelea de la glezne.Veniți,veniți....



Update 29.07....După 4 zile de cântări,s-a terminat petrecerea.Ți-am găsit ascunzătoarea,și te-am ajutat să-ți recapeți libertatea pe marginea unui carton ce s-a învârtit 30 de metrii până jos.Ciudat de tot...îmi lipsești.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu