26 iulie 2011

O gâză arde gazul

    Îmi stai ascuns în aragaz.Umbli pe țevi în sus și în jos.Scaperi panicat din picioare sunete ce aprind decibelii,aruncându-i în ecouri în toată casa.Pe tot timpul zilei nu te miști din loc.Seara începi să concertezi cu prietenii tăi de afară.Îmi doresc să te salveze,să mă salveze de durerea ta ce arde mocnit seară de seară.În primele zile a fost plăcut: mă bagam la somn,priveam tavanul,te auzeam pe tine...erai doar un sunet de fond,un detaliu.Acum,te întreci cu gluma,și-ți ceri rolul principal nocturn.Dacă vrei un rol anume,nu pot să-ți ofer decât pe cel al deșteptătorului.
   Încep să am gânduri necurate la adresa existenței tale.Poate ar fi bine să aduc o șopârlă să rezolve treaba asta gălăgioasă.Și șopârlei un șarpe,și șarpelui un viezure,și viezurelui un lup,și lupului o scufiță....?!?,nununu nu scufiță...lupii și fetișurile lor.Lupului o pușcă,și pardoselei mele o blană de lup,în care-ți poți aduce toți prietenii de afară pe timp de iarnă să hibernați,să vă încălziți corzile acelea de la glezne.Veniți,veniți....



Update 29.07....După 4 zile de cântări,s-a terminat petrecerea.Ți-am găsit ascunzătoarea,și te-am ajutat să-ți recapeți libertatea pe marginea unui carton ce s-a învârtit 30 de metrii până jos.Ciudat de tot...îmi lipsești.

20 iulie 2011

Ghici

Gata!
Nu vă mai prind pe cameră!
Ce suntem noi?Șoarecele și pisica?
Dacă vă prind,iar apoi voi credeți că jucăm leapșa?
Gata!


Și a fost Budapesta!

     Luna iulie începe să-și tragă un renume al miilor de kilometrii.Anul trecut au fost parcurși în interiorul țării,iar anul acesta am depășit granița pe la Episcopia Bihor,acolo unde mi-a comparat poza din buletin de cinci ori înainte să-mi dea verde.
     Mă gândeam la Sofia,Odessa și Budapesta.În cele din urmă,am ales după importanță și nu după distanță.Stabilisem împreună că o să stăm două zile,însă am făcut o boacănă și am cumpărat biletele de tren dus-întors într-un interval de 3 zile.De ce să le mai schimb?Ce-i așa rău dacă stăm 3 zile?Singura problemă a fost cazarea pentru ziua în plus,dar te-ai ocupat tu de ea,în timp ce eu eram deja în tren.
                     -----------------------------                    ---------------------------
București IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII       Cluj   IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII  Budapesta
                     ------------------------------                  ---------------------------

    Gara Kaleti,sau Gara de Est,cu bolte înalte să prindă ecou agitația,geamuri mari de sticlă,turiști acoperiți de bagaje,table de șah lăsate pe diverse ziduri pentru cei răbdători.Trecând de ultima ușă a gării am observat că nu diferă prea mult cu atmosfera Bucureștiului....zona din fața gării.De restul zonelor m-am convins apoi.
Ne-am stabilit prioritățiile de cum am ieșit din gară.În băncile de pe Rakoczi utca  ni se șoptea cu amabilitate din partea paznicilor,sau a funcționarilor,alte instituții bancare unde putem schimba leii.În drum spre o bancă,așteptând autobuzul,am fost rugat de o doamnă ceva în maghiară... !@#!@#$!# ...am lăsat-o să termine  de vorbit,și am apucat căruciorul copilului și l-am urcat în autobuz.-Cum ai înțeles ce ți-a zis? -N-am înțeles!
     După ce am schimbat banii am căutat un internet cafe pentru un print.Am găsit unul cu calculatoare ce abia mergeau,special lăsate să învechească pentru tarifele de internet.A urmat drumul spre hostel,care s-a lăsat presărat de diverși comercianți ce-și aruncau la propriu,toată marfa,amestecată,în strada cu potențiali cumpărători.Am aflat mai târziu dintr-o carte că doar vinerea este acest obiciei bizar.
Odihnă.masă,dușuri,odihnă,apă și multă apă.
     Szent Istvan Bazilika a fost primul punct de atracție de care am dat după ce ne-am rătăcit un pic pe străzile din jurul  Pestei.


    Am admirat interiorul celei mai mari biserici din oraș,dar și panorama de deasupra ei,nu înainte să citesc în dreptul liftului până sus vreo 400 de forinți,iar în dreptul scărilor,361 de trepte și niciun ban...așa că am pornit pe scări în sus,dar ”Alo! Aloo!! Ticket!!” ne-a coborât.





     După drumul epuizant,obiectivele următoare aveau ca scop relaxarea.Așa că,de la biserica Sfântul Ștefan,am mers pe celebrul bulevard Andrassy(fost Stallin) până în capăt la Hosok Tere,sau Piața Eroilor,cu continuare în parcul imediat de lângă,Varosliget.

    După un somn pe iarba verde,ne-am întors pe o altă stradă,Varosligeti,cu scopul de a prinde o plimbare pe malul Dunării pe timp de noapte.Bicicliștii sunt numeroși,iar pistele lor sunt lipsite de mașini parcate pe ele,sau pietoni.Piețele publice sunt întreținute de muzică și fără interzis pe iarbă. Am mai trecut pe lângă clădiri ce sunt în armonie arhitecturală una cu alta,și pe lângă alte monumente înainte să ajungem la Dunăre.


    Când am ajuns la Dunăre,începeam să mă întreb de ce l-au anihilat așa repede pe ”Ceucescu”,poate reușea să aducă și el Dunărea prin București,poate reușeam să vedem și noi pe un sfert din ce vedeam în acea clipă.Faleze largi,cu străzi fără treceri de pietoni,pasaje pietonale,piste de bicicliști,trotuare largi,cafenele de lux,hoteluri,iahturi,tramvaie,spații verzi,poduri largi și o priveliște încântătoare.



    A doua zi,obiectivele erau mai îndrăznețe.Ele vizau partea de după Dunăre,și anume Buda.Citadella era primul obiectiv.Podul Erzsbeth ne lăsa chiar în fața sutelor de scări până la cetate,așa că am pășit pe el.

    Înainte de cetate,la câteva zeci de scări găsim statuia Szt. Gellert,sau Julia după mine :) care ne-a dat voie să vedem podul pe care am ajuns.

    După câteva sute de scări,și pante destul de înclinate,ajungem însetați la Citadella,ce ne oferea alte panorame asupra orașului.
    Străzile dinaintea intrării cetății erau pline cu comercianți,turiști,și ale lor autobuze roșii,decapotabile,cu etaj.Tarabele cu suveniruri aveau aproximativ aceeași marfă din păcate.Am urcat în cetate în același stil ca cel din Biserca Sfântul Ștefan,fiind opriți de doamna de la ghișeu care ne indica bariera.În ghidul turistic scria că intrarea era gratuită...însă ghidul era vechi de 2-3 ani.
     Sus în cetate,am găsit alte panorame,buncărul,muzeu de ceară, folosit de ungari în războiul al doilea mondial,cu destule dovezi ale groazei pe care nu le voi publica.


    Conștietizăm dramele poporului ungar după ce părăsim buncărul,ca apoi în timpul unei înghețate pe o stradă a Citadellei să observăm o dramă de care poliția și salvarea se ocupa în grabă.Probabil căldura mare,și pavajul dur.
    Coborâm și ne îndreptăm spre Dealul Castelului,sau Varhegy.Rătăcim printre străzile înguste și abrupte până ce găsim castelul.Accesul se poate face pe scări,cât și cu funicularul.Admirăm Palatul Regal și împrejurimile,luăm masa la restaurantul din curtea Palatului,unde bacșișul este inclus în notă și terminăm cu o leneveală pe umbra unui copac din curte.Mai se găsesc și nunți,cursuri de echitație,muzee,suveniruri,panorame,fântâni arteziene și cântăreți fotografi.






     Următoarea oprire pe partea de vest a Dunării,a fost Bastionul Pescarilor,pe care eu l-am asemănat cu Disneyland :),datorită turnurilor și arcadelor de piatră albă în stil neoroman.




    Plimbări pe dealurile Budei,cusute cu străzi liniștite și colorate ce unduiesc până  la Dunăre.Insula Margit-sziget era next stop.Așa că ne-am cocoțat pe al 3-lea pod din cele 5 din hartă,și ne-am dat jos pe insulă,pentru a ne trage sufletul după miile de scări ale Budei.O fântână de 20m,ce dansa după muzică ne-a ajutat să ne reluăm ritmul pierdut.Insula are propriile linii de transport.Are un wc,care este semnalizat pe astfalt pe o raza de 1km din toate direcțiile :),grădini vaste și diverse de specii de flori,piste de bicicliști,de alergat,terenuri de tenis,fotbal,squash,etc...un adevărat lăcaș unde toți locuitorii Budapestei vin să se relaxeze.
    Plimbare de nerefuzat pe marginea Dunării,unde am făcut câțiva pași,pe lângă pantofii sculptați în malul râului în care-ți puteai potrivi piciorul.Muzică și spectacol în Erzebeth ter,o piață unde mai tot tineretul se strânge în aer liber pentru a-și petrece seara.Bar în aer liber.Party-bus.Limuzine cu fete amețite zdravăn.Roosvelt ter,și ruinele de sub geamul pe care pășeam.
    Noaptea se lasă,și paturile suspendate așteaptă.

    Ultima zi a început la culcare,și a continuat puțin mai târziu cu cereale și altele la micul dejun oferit contra preț de cel de-al doilea hostel la care dormisem.
    Trenul așteaptă la ora 17:40.Cele câteva ore sunt folosite pentru plimbări pe străzile din centrul Pestei.Pentru o plimbare cu metroul.Un metrou de două vagoane,ce se aseamănă mai degrabă cu un tramvai,și care este foarte liber,deorece Budapesta are un sistem de transport public bine pus la punct.O plăcere cele două stații de metrou parcurse.Plimbare pe Andrassy iarăși,Opera,și oprire în același parc Varosliget.


    Apoi drum spre gară,și îmbarcare în trenul spre casă,cu bagajele pline de amintiri frumoase.

9 iulie 2011

În ţara orbilor

Parcă îmi pot imagina cum a luat start zvonul cu ambulanţele ce răpesc copii.
Ar fi fost un băieţel neastâmpărat şi gălăgios ce îşi supăra mama în plină stradă.Şi ca să-l potolească într-un fel,la vederea ambulanţei pe stradă, îi spune că dacă nu încetează,iar o să-l răpească ambulanţa.Mama făcând apel la memoria băieţelului de la ultima sa experienţă legată de salvare,pentru a îi inspira teamă.
În acest timp,lângă ei s-ar fi aflat câteva octogenare ce au preluat ştirea,i-au dat puţină culoare,şi au înaintat-o în stânga şi în dreapta.Ba chiar o băbuţă ce abia a descoperit tainele internetului,să fi trimis ştirea la un post de ştiri.
La câte orori iau loc în lume,la câte orori închidem ochii...aceasta cu salvarea,parcă desprinsă din filme,de ce n-ar exista?Doar avem atâtea laturi.

6 iulie 2011

!!!

Mai nou,fetele ies pe stradă în pijamale,iar acasă gătesc în costum de baie. Hmm :-??

Greenday

    Dimineaţă.Caut ora prin vitrină,şi o găsesc târzie.Încă dormind,îndeplinesc rutina de dimineaţă cu succes.Mă mai trezesc după ce termin de mâncat,şi încep să-mi planific ziua.Fireşte că planurile îmi sunt date peste cap pe când nici nu le termin.Primesc o misiune.Trebuie să cumpăr ierburi pentru la iarnă,să mă ajute să-mi leg amintirile de prezent în halucinaţii zilnice.Am decis împreună că avem nevoie de trei tipuri de iarbă: LST,Mărijuana şi Psilocymbrin.
    În piaţa neagră aleasă de mine este mare forfotă la suprafaţă.Intrările în dedăsubturile ei sunt slab perceptibile pentru găini.După câteva cercuri,şi vizite la cunoscuţi,fac o alegere :
    -Mărijuana 4 la 1 ?
    -Da,băiatul meu.
    -Ai  20 de piese?
    -Nu,dar hai că mergem în spate la prietena mea.
    -Deal.
    Ies cu sacoşa plină,cum s-ar spune,şi pornesc în căutarea celorlalte două.Deghizat într-un bătrân,stă infiltrat printre găini,spiritul murdar de regrete şi neşansă al următorului meu vânzător.E o  matematică imposibilă  ce-i cer.Ne tocmim şi ajungem la un consens,urmând ca acasă să observ că s-a păcălit.
    Acum sunt pregătit să înfrunt gerul ce se apropie,şi pe care-l simt tocmai de acum,din plină vară.

5 iulie 2011