9 mai 2011

Lenea vine alene,dar sigur

-Lenea vine după 5 zile cu ploi-

Lenea,o stare,o scuză slabă ,o nepăsare,oboseală psihică sau fizică,este darul nostru.Când apare,știți cu toții.Cum vă simțiți atunci,știți cu toții,asta dacă nu vă este prea lene să vă amintiți.Cum să scăpați de ea,aflați de mai jos.
Astăzi,am primit un scurt citat,în timp ce mă văitam de lene.
”Plictiseala?nepăsarea?Înseamnă că te oprești din drum,din drumul creației.Că subestimezi și nu prețuiești îndeajuns viața ce ți s-a dat,cu toate că habar n-ai  când o să ți se sfârșească viața,tu îți permiți luxul de a o irosi lenevind.”
 În semn de respect,pentru darul primit,trebuie să ne bucurăm de el,și să-i ajutăm și pe ceilalți să-l aprecieze cum se cuvine.Altfel,dacă ne pierdem în negură,o să distingem doar formele,fără să vedem culorile din detaliile amănunțite.Dacă dormim 22 de ani din viață și mai lenevim 10,putem afirma că suntem chiar maturi în materie de pierdut vremea,ba mai mult,trebuia să fim și căsătoriți cu ea.Să lenevim mai puțin,sau să lenevim în grup în speranța că unde-s mulți...cineva(dță ciouzăn oan) trebuie să se distingă cândva de grup,să propună o ieșire din transă.


Pro lene,a fost răspunsul meu.
Lenea după definiția din creierul meu,se aseamănă cu țara noastră...cu potențial mare,dar limitat de locatar, a fost una mai îndrăzneață.
Lenea este benefică în momente când ne-o permitem,sau când lumea ne presează prea mult.Trecem în starea de lene,gândurile se risipesc,respirația are un ritm mai scăzut,bătăile inimii scad în intensitate.Poate că este doar o lumină pală ce vine de după ușa încetinirii metabolismului.Așa-mi place mie să cred,că încetinesc acțiunea timpului asupra corpului meu atunci când lenevesc.Se poate induce o asemenea stare cu o cantitate mică și foarte precisă de hidrogen sulfurat...șoarecii o fac,hai și noi! Nu,nu faceți asta...este o informație obținută din familie,însă peste 5 ani s-ar putea ca hidrogenul sulfurat să salvez vieți prin acțiunea lui de a încetini metabolismul,și aici primul gând mă duce la atacuri de cord.


Mi-e cam lene să fac și o încheiere...poate citind,reușiți voi.
Mulțumesc anticipat.
Mine,Cătălin.

4 comentarii:

  1. Lenea e de multe feluri. Exista una plăcută, de duminică dimineața, în care după o săptămână încărcată mai tragi de timp jumătate de oră sub plapumă. Mai există lenea bolnăvicioasă, din care nu știu dacă e cale de scăpare, dar cred că există și o lene firească ce apare din când în când și de care e nevoie pentru a reveni din nou în forță. Nu putem și constanți. Ar fi plictisitor și obositor.
    „Muncește ca și cum n-ai muri niciodată, dar îngrijește-te de suflet ca și cum ai muri mâine.” Lenea apare, de obicei, când vine vine vorba de muncă. În cazul în care muncim gândindu-ne că trăim veșnic, ne mai permitem și câte o pauză de leneveală (reinterpretare în favoarea lenii ocazionale).

    RăspundețiȘtergere
  2. Exemplele tale de lene,provin din acțiuni repetate?:)Lenea-i bolnăvicioasă,dar nu știi niciodată când o să-i duci dorul.
    Doar eu vreau să fiu constant:).Chiar dacă aș urca undeva mai sus,aș trage lumea de lângă mine sus unde sunt.Deocamdată sunt constant rătăcit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Provin din acțiuni repetate ocazional. De cea patologică sper să nu fi dat încă și nici să n-am ocazia.
    Mai vrei să fii constant și în situația dată?...eu zic că o să treci de etapa asta și gata constanța...

    RăspundețiȘtergere
  4. Trece,este și trecută...doar că rătăcind descoperi locuri unice prin care poți trece,și fără să le apreciezi la adevărata valoare din cauza dorinței de a găsi o scăpare cât mai ușoară și rapidă...de asta spun că sunt constant.

    RăspundețiȘtergere