31 mai 2011

Ladies and gents, let me introduce you to ...

                                                       ... the time machine!



30 mai 2011

Am lezat controlul voluntar!

Şi a fost tare faină experienţa! Recomand!

Se ia un picior.
Se pune sub corp.(De preferat cu o lectură bună,sau o restanţă...să te ţină bine prins).
Se lasă până când simţi că nu-l mai simţi,şi-l mai ţii încă pe atât.
Apoi,după ce mirosul mămăligii cu brânză,smântână,ou,şi unt din bucătărie îţi intră pe nas,şi-ţi apare pe ochi...te ridici ca-n filmele cu zombiiees!
Se pune primul jos piciorul ce nu s-a ţinut sub corp ,apoi cel părăsit de nervi.
Plimbare plăcută!

Nu doar că nu-l mai simţeam la atingere şi nu-i mai simţeam greutatea,dar nu-l mai puteam controla sub niciun chip.Am păşit pe el,şi s-a îndoit de parcă era de plastelină.Am fost nevoit să mi-l trag cu mâinile până în bucătărie (zombie!,cum am zis),unde m-am aşezat jos.Apoi a început să pălească nesimţirea din el.A mai avut o zvâcnire,şi s-a stins.Imediat venele au început să pulseze alert,să-l lege iaraşi de restul corpului.M-am oprit din râs,iar mama din uimire/teamă.

Do it!

29 mai 2011

27 mai 2011

Inducere-n amintire

Se văd,se ignoră,tânjesc,
Se usuc subit,crapă,se dezgolesc.
Roşul febril aprinde un impuls
Inevitabil,ritmul în ele ajuns,
Sufocă si ucide pendulul.

Întuneric...

Roşul înăbuşe pe loc gândul,
Evantaiele-şi dau duhul,
Întâietate are focul aprins.
Se ating efemer,s-au stins.
Nestins,legate pe tot drumul.

26 mai 2011

23 mai 2011

D'ale lui Al Bundy

Tocmai ce mi-am cules adidaşii de pe sârmă,şi observ două găuri în călcâie.Una pentru fiecare călcâi.
Dacă exclud varianta ca doi pescăruşi să fi adulmecat vreo gumă de cireşe pe ei,şi să-i fi ciugulit până să-i crape...atunci trebuie să mă resemnez cu încă o pereche rănită pe câmpul de luptă.

Iată şi lista pacienţilor mei internaţi cu leziuni minore în debara :

-Adidaşi nr1 : Plagă prin împuşcătură în tălpi. Restul intact
-Adidaşi nr2 : Starea tălpii este bună. Explozie in partea superioară a pielii întoarse.
-Adidaşi nr3 : Pielea întoarsă arată foarte bine după aprox 4 ani. Talpa începe să năpârlească.
-Adidaşi nr4 : Talpă şi piele OK. Interiorul se erodează.
-Adidaşi nr5: Talpa,pielea,şi interiorul sunt relativ bune.Cusătura a fugit.


Nu există adidaşi perfecţi !
Q.E.D.

De ce în doi?

...
Pentru că au încredere reciprocă.
...
Dacă se sparge unul?
...
Cu "dacă" nu se sparge.

 
...
Dar,şi chiar "dacă",
Celălalt îl va aştepta-n uşă.


21 mai 2011

Victima pufului

Se pare că puful plopilor ce m-a încărcat electric a declanşat un scurtcircuit la calculatorul de examinare,telefonului ce a rămas fără voce din motive necunoscute ,şi liftului ce s-a urcat mai sus de ultimul etaj şi a rămas înţepenit...iar ziua nu s-a terminat.

19 mai 2011

Red,green blood

Ancoraţi pe un ponton,cu un unghi de aproximativ 30 de grade,stau fără să clipească ochi înţelepeţi şi ochi cruzi.Ei îşi văd picioarele încălţate în gandurile proprii,dar uită de ale celorlalţi.Viteza de deplasare,ce o dezvoltă robii biciuţi de sub mecanismul zimţat,stă în strânsă competiţie cu viteza unui anaconda care se întoarce la bârlog după ce a înghiţit un capibara adult.Lungimea pontonului este de aproximativ 50 de paşi.Unghiul lui este cel mai mic dintre toate.Primul pas făcut pe ponton,dislocă apa de sub prima treaptă iar ea pica pe primul încătuşat din echipă,şi astfel se porneşte sistemul.Oprirea sistemului are aceeaşi metodă,doar că apa se găseşte sub pragul de după ponton.Dincolo de el,se află o măruntă speranţă pentru P. ,care se află la începutul pontonului.Robii de sub roţile mari zimţate plătesc cu fulgere roşii,trasate peste coaste şi vertebre,pentru nepăsarea celor din jur ce-şi ancorează trupurile pe durerea lor.Durere lor se naşte din adâncul oceanelor.Din păduri violate de drujbe.Din ziduri uriaşe cu jertfe uriaşe.Din vânturi prinse-n mirajul unor călăreţi drogaţi de culorile câmpurilor de lalele.Din oameni negri,ce-şi aleg culoarea pentru un viitor mai alb.
La ei toţi,s-a gândit P. când a început să depăşească fiecare durere a robilor.A mers până la pragul de după ponton,iar sub o mişcare ascunsă,a declanşat mecanismul de oprire lăsând robii să-şi vindece rănile verzi,iar pe statui să prindă viaţă.

9 mai 2011

Lenea vine alene,dar sigur

-Lenea vine după 5 zile cu ploi-

Lenea,o stare,o scuză slabă ,o nepăsare,oboseală psihică sau fizică,este darul nostru.Când apare,știți cu toții.Cum vă simțiți atunci,știți cu toții,asta dacă nu vă este prea lene să vă amintiți.Cum să scăpați de ea,aflați de mai jos.
Astăzi,am primit un scurt citat,în timp ce mă văitam de lene.
”Plictiseala?nepăsarea?Înseamnă că te oprești din drum,din drumul creației.Că subestimezi și nu prețuiești îndeajuns viața ce ți s-a dat,cu toate că habar n-ai  când o să ți se sfârșească viața,tu îți permiți luxul de a o irosi lenevind.”
 În semn de respect,pentru darul primit,trebuie să ne bucurăm de el,și să-i ajutăm și pe ceilalți să-l aprecieze cum se cuvine.Altfel,dacă ne pierdem în negură,o să distingem doar formele,fără să vedem culorile din detaliile amănunțite.Dacă dormim 22 de ani din viață și mai lenevim 10,putem afirma că suntem chiar maturi în materie de pierdut vremea,ba mai mult,trebuia să fim și căsătoriți cu ea.Să lenevim mai puțin,sau să lenevim în grup în speranța că unde-s mulți...cineva(dță ciouzăn oan) trebuie să se distingă cândva de grup,să propună o ieșire din transă.


Pro lene,a fost răspunsul meu.
Lenea după definiția din creierul meu,se aseamănă cu țara noastră...cu potențial mare,dar limitat de locatar, a fost una mai îndrăzneață.
Lenea este benefică în momente când ne-o permitem,sau când lumea ne presează prea mult.Trecem în starea de lene,gândurile se risipesc,respirația are un ritm mai scăzut,bătăile inimii scad în intensitate.Poate că este doar o lumină pală ce vine de după ușa încetinirii metabolismului.Așa-mi place mie să cred,că încetinesc acțiunea timpului asupra corpului meu atunci când lenevesc.Se poate induce o asemenea stare cu o cantitate mică și foarte precisă de hidrogen sulfurat...șoarecii o fac,hai și noi! Nu,nu faceți asta...este o informație obținută din familie,însă peste 5 ani s-ar putea ca hidrogenul sulfurat să salvez vieți prin acțiunea lui de a încetini metabolismul,și aici primul gând mă duce la atacuri de cord.


Mi-e cam lene să fac și o încheiere...poate citind,reușiți voi.
Mulțumesc anticipat.
Mine,Cătălin.

1 mai 2011

Mă întreb dacă...

...ne-am organiza cu toții de pe planetă,și într-un ritm perfect să pornim să mărșăluim în aceeași direcție.Să ne adunăm cu toții pe un singur continent,ca puterea să fie concentrată.Oare am putea să provocăm o mișcare,o deviație a Pământului?Pare fantezistă ideea,dar în asta constă exercițiul imaginar.
Putem să urnim și furnicile să ni se alăture,că am auzit că masa lor este egală cu a noastră...aproximativ!,dar impresionantă comparație.
Hai,pe 1 august ne vedem în Africa!
O să avem și un imbold de tip felin ca să ne mișcăm :)...sau preșuri de feline.