3 martie 2011

Joinstinctuala zi

   Trebuie.Daca trebuie,trebuie sa punem in miscare sistemul locomotor,si sa nu ne abatem de la drum.Sau sa dam viata primului gand ce ne-a sagetat mintea si pentru o secunda ne-am vazut deja in decorul lui.Pai categoric ca nu,doar nu mai suntem copii.Copii,cand unuia din grup ii venea o idee trazinta,iar restul grupului o imbratisa fara sa o cantareasca din morala primita acasa("Nu e bine mama.Nu face aia.").Si pana sa gaseasca cineva alta idee traznita timpul deja zburase pe langa tine.
    Interviul pentru cursurile la care m-am inscris a decurs cam in afara tiparului.Tanti parea un psiholog ce ma intorcea pe toate partile.A ras cu pofta pe cand incercam sa fiu pe cat se poate de serios.Apoi si-a cerut scuze,razand.M-a acceptat.
    Urma drumul spre casa: Latitudine: 44.465457,Longitudine: 26.084398  (N 44° 27' 43"  E 26° 15' 03"). M-am uitat in sus,din scaunul de control din cutia craniana,iar toate monitoarele arata ca nervii spinali ai robotului au fost scurtcircuitati de o intepatura joinstinctuala.Incontrolabil,robotul s-a pornit singur prin parcul facultatii,fara adresa,apoi pe acoperisul unei cladiri din apropiere( zboor).De ce?Pentru ca se poate.Si pentru peisaj.Si cum o actiune are o reactiune,jos m-am intalnit cu doi colegi,si am stabilit o iesire dupa ce am dormit la un curs.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu