30 martie 2011

De prin mers...

Oare chiar toţi de aici merg undeva?El pare să nu aibă vreo destinaţie.

Ce citeşte?Hai,lasă-mă să văd!Aha!Un yankeu la curtea regelui Arthur. Ha-ha,uite şi o tipă dezbrăcată din Click ce vrea să-l cunoască pe yankeu.
  
 Foarte,foarte multă lume.Parcă-s antilopele "Animal Planet" ajunse la destinaţie,după lunga călătorie pentru apă.Stânga,dreapta,stânga?Alege!Ne cerem scuze amândoi şi mergem mai departe.
 
De ce mi-am mutat privirea din pământ?Ah,ai geacă ca a mea..sau eu am ca a ta.Dar de ce pari furios pe mine? Ai un singur motiv poate,dar nu ştii că  mi-a redus preţul un prieten.
  
Puştiul are avion de la Kinder...dar nu mai are aripi.Aah,desigur,acum este navetă spaţială.Ce mai reciclam şi eu jucăriile doar cu imaginaţia.Da,şi pachetele de ţigări transformate în roboţi şi maşini.
  
Să opresc muzica,nu prea mai mă ajută cu nimic.Trebuie să schimb playlistul.Stop.

6 comentarii:

  1. Cu totii mergem undeva, chiar daca nu avem o destinatie... Pentru ca viata, am aflat eu de curand e o strada cu sens unic (inainte). Din pacate jucariile fara aripi sunt triste, dar cu pachetul de tigari, parca te mai salvezi un pic :) Muzica ajuta si ea cum poate dar, playlist-ul trebuie mereu schimbat. Stop dar nu de tot, o luam iar de la capat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai scos o bună perspectivă din ale mele nimicuri:)
    Dacă o luăm de la capăt,cu un mic stop pentru a renunţa la ţigări să ne salvăm un pic aripile triste,jucăriile cu păcate le găsim doar pe străzi cu sens unic,pentru că viaţa nu are o destinaţie,la final..undeva mergem cu toţii.

    ce îmi place să răstălmăcesc cuvintele:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie... putem continua la nesfarsit cu rastalmacirea inventiilor din nimicuri. Mie imi plac nimicurile, sunt frumoase, mai ales ca fiind nimic, nimeni nu se supara daca-l iei si-l modelezi asa cum crezi in momentul respectiv.

    RăspundețiȘtergere
  4. „Ce mai reciclam şi eu jucăriile doar cu imaginaţia.” Mi-a plăcut asta. Mi-am dat seama (nu știu dacă doar acum, dar acum mi-am și formulat în minte mai clar lucrul ăsta) că jucăriile fără imaginația celui care le posedă nu înseamnă nimic. Jucăria în sine nu reprezintă mare lucru dacă tu nu-i atribui niște calități pe care, în mod evident, nu le are. Păpușile nu înseamnă mai nimic dacă nu le creezi o poveste, dacă nu le oferi o viață proprie, mașinuțele iar nu fac mulți bani dacă nu le conturezi un scenariu în care să fie implicate și tot așa... Bine, jucăriile din ziua de azi s-ar putea să nu se mai încadreze. Unele par chiar să aibă propria lor viață... :)

    P.S. Parcă te împrimăveriseși (ce greu se scrie cuvântul ăsta). De ce e așa dark pe aici? Nu că aș fi eu cea mai în măsură să mă leg de darkness...:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Casa cu nuci :
    Şi mie îmi plac.Dar ştii când îmi plac cel mai mult?Atunci când fac ceva din nimicuri.Încă ceva,să nu ascunzi nimicuri de nimeni.O să se creadă ei mici.


    Renata (uit ză darc blog):
    Pe când eram mic,verişoara mea mă obliga să mă alătur poveştii ei cu păpuşi.Dacă jucam bine,apoi primeam soldăţei şi dinozauri \m/.Aşa era atunci,ne foloseam o mare parte din imaginaţie pentru lumea lor...pe acum,o folosim pentru lumea noastră.

    P.S. Păi trebuia ceva contrast,aşa se evidenţiază verdele primăvăratic.Este ca un ghiocel ieşit din zăpadă.
    P.P.S. Mergi la Grădina Botanicăă!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca un ghiocel ieșit din zăpada din mijlocul unui oraș foarte poluat. Doar acolo e gri zăpada :)
    O să merg cât de curââând :)

    RăspundețiȘtergere