26 decembrie 2011

25 decembrie 2011

M-a rugat să-i mărturisesc care îmi erau visele mele de mic copil, pentru atunci când o să fiu mare.M-am gândit ieri să-i răspund, însă am zis că o să fac o treabă mai  bună astăzi.Mnah, nu cred să am vreo sclipire acum.
Stai un pic.








Gata.
 Nu aveam muzică, şi tastele se aud aşa sec când le apăs. Acum să revin la idee. Ia stai, eu n-am avut idei măreţe când eram mai mic. Chiar nu mi-am propus să devin cineva. Cele mai dese vise erau despre cum o să ajung fotbalist, sau explorator pentru National Geographic. Ba mai mult, îmi imaginam cum ar fi să practic o meserie oarecare, şi-mi proiectam sub pleoape viaţa ce o puteam avea în jurul ei.
În generală n-aveam aşa gânduri. În primul an din liceu am fost dezorientat, rău. În următorii ani m-am gândit la ghid turistic şi antreprenor. Cum ai zice tu: a cam supt acadeaua liceul. Şi am ajuns la aruncatul banului ca să-mi aleg facultatea . Dar asta mai bine să nu-i spun că apoi mă crede dezorientat în viaţă :-j. N-am să-i spun ceva exact, pentru că n-am încercat să-mi construiesc vise mari la orizont, că cine ştie dacă le ajung. Văd la unii că dacă nu ajung la vise, regretă tot drumul până acolo pentru că n-au găsit ce îi aştepta la orizont. Doar dacă s-ar uita înapoi la drumul lor, şi-ar da seama că deja erau ajunşi. Cred că se prind în mirajul acela de a exista mereu ceva mai bun, un motiv pentru a progresa în continuu...nu de alta, dar ca să aibă de unde să cadă. Trebuie să ştii când să fii ambiţios.Dacă sunt cel mai bun cizmar din lume, de ce să-mi închid ochii la ce sunt, şi să-i deschid pentru ceva ce nu sunt?!
 Aşa că, aş vreau să porneşti timpul, să nu căutăm răspunsuri la ceea ce se află în ceaţa din orizont, şi să ne bucurăm de drumul nostru din jurul orizontului...pentru că drumul acela este motivul pentru care răsare şi apune soarele şi moona :)
Heaaah %#&# , ce au trosnit oasele din coloană! Cred că am terminat cu gândurile acestea. Să mă pun să ţi le scriu, doar mi-ai dat-o mie :).Hmm, oare să scriu tot ce am gândit? Ei bine...
Dragă Scub,
















9 ¾

20 decembrie 2011

19 decembrie 2011

O poveste refuzata

Cu multumiri lui Scub,pentru spatiile oferite.


     Pe strazi pustiul tragea intunericul dupa el pana si-n marile piete. Norii stateau armati, asteptandu-si victima sa iasa in vizorul lor. De la orizont, din hiperfocala absoluta, o luminoasa sanie inghetata incepe sa despice cerul noptii de 24 decembrie. Norii paralaxati, n-au putut s-o tinteasca cu zapada si gheta. Sania e trasa de noua reni echipati cu lampi de autofocus ce-i ajuta sa descifreze traseul prin viscolul orbitor, iscat peste oras. Fasciculul vibrant de lumina se misca atat de rapid pe cer, in lung si-n lat, incat reuseste sa-i confere  orasului o lumina blanda de veghe.
     Noi suntem la geam, pastrandu-ne secreta prezenta, dupa perdea. Suntem inarmati cu un aparat foto, echipat cu un super-tele.Urmarim sania mosului cum face opriri la fiecare geam. Pana acum nu l-am putut surprinde intr-o imagine clara. Stalpii impodobiti cu mii de fire, copacii inzapeziti, unghiurile moarte, pasii de pe hol si oferta schimbata de pe site-ul F64 la miez de noaptea ne-au scos din focus. Dar noi insistam si insistam, pana reusim sa-l capturam. Safari urban! Gata! Avem un cadru cu el in care l-am surprins exact sub bradul de Craciun al vecinilor de vis-à-vis. Ii citim pe chip confuzia si nu ne putem da seama de originea ei. Inspectam mai adanc in seria de fotografii trase in rafala. Fratele meu ia decizia sa le printeze pe imprimanta, direct de pe card, in doar cateva minute. Acum le aranjam in ordine si analizam actiunea.
     Confuzia Mosului a fost nascuta atunci cand a zarit sub brad pungile si cutiile de cadou cu sigla F64. Noi credem ca nu putea sa desluseasca cine este acest F64, si ca primul lui gand era sa-l catalogheze drept un rival. L-am urmarit in continuare pe Mos Craciun si am observat ca avea din ce in ce mai des aceeasi expresie pe chip.
     Acum ne prefacem ca dormim. In bradulet sta ascuns un Go Pro II, gata de actiune. Clopoteii se aud la geam si fereastra se deschide la clinchetul lor, ca si cum ar fi fost un cod secret. Patrunde in camera noastra si gaseste aceeasi dilema sub brad. De data aceasta ridica cutia portocalie cu F64, de care nici noi nu stim cum a aparut acolo, si citeste mesajul de pe ea in gand, cu atentie:

“Nu avem inca rosul tau aprins,
Ne straduim sa-i multumim pe toti,
Cu cadouri dragi din al lor vis,
Reusim a pune zambetele pe roti.”

P.S. Nu-ti suntem inamici, iti suntem ajutoare.

7 decembrie 2011

Impas.Alegere.Încăpățânare.Emoție.Prostie.Teamă...Fuck
Să umblii și să despici fiecare pădure.Să o ciopârțești de fiecare crenguță,că nu ți se aseamănă cu mobilierul de odinioară al cămăruței din partea stângă.Mobilier ce acum stă în camera dreaptă,cea pentru depozitare.Să găsești totuși ceva,o replică a ceea ce a fost...și alta,și-n altă pădure alta și tot așa,până iți dai seama că ești victima propriilor iluzii.Asta dacă ai "norocul" să călătorești prin atâtea păduri.Câteodată mai bine să te faci stană de sare...și acel câteodată apare o dată-n viață.Rewind.

4 decembrie 2011

25 noiembrie 2011

20 noiembrie 2011

O savarină s-a aruncat de la etajul gurii unui copil.S-a împrăștiat pe astfalt într-o mare baltă de sânge siropos.Decesul s-a produs instant.
Câțiva pași mai departe,atârnând în leagănul vântului de noiembrie,un guguștiuc.Spânzurat în copac,în fața vecinilor de la scara 2.Pe frigul ăsta,o să fie și la anul tot acolo,în vântul de februarie.

19 noiembrie 2011

14 noiembrie 2011

E noiembrie,e Ardeal

Ursul se întoarce la bârlog pentru câteva zile.Poate te-ai gândit că deja începuse a hiberna.Nu.E doar cam tăcut în ultima vreme,şi preocupat cu multe ploi de cunoştinţe.Aşa că,am zbunghit-o !! Revin cu dovezi.

11 noiembrie 2011

8 noiembrie 2011

26 octombrie 2011

Fuck you România !

Multe n-am de spus,că iar sunt vorbe-n vânt.Deoarece au existat unii cu o "putere de convingere" mult  mai puternică decât aș avea eu,și au convins Garda de Mediu,Agenția națională a pădurilor și mai știu eu ce instituție ce-și apără scopul doar prin sloganuri căzute o dată cu toate sutele de păduri defrișate....le-au convins că ENERGIA VERDE înseamnă să răpești/folosești o sursă VERDE cu totul din natură.Până și un puști de generală își poate da seama că România stă bine la capitolul  hidroenergie.Atunci de ce ticăloșenii ca astea?Pentru că este(și o să mai fie) plin de diplomați de tot "respectul",ce-și apără propriile interese sub coaja subțire a sprijinirii bunului trai ...

Nu meritați osteneala cuvintelor,ce vă alimentează vouă ego-ul de ticăloși,nu meritați.Iar din păcate nu o să scape lumea de astfel de persoane din peisaj.Mai tragic,aceste persoane o sa ne scape de peisaje cu totul.

O să mergem la munte să le arătăm copiilor cât de frumos se scurge apa prin conducte.
O să-i învețe domnii cu proiectul,îmbrăcați în geaca de carne a lui Lady Gaga,cum să-și procure urșii și lupii apă de la robinetul naturii moarte ce se scurge prin țeavă.
O să ..faceți...grătare la munte lângă țeava cu râul Capra,sau Buda sau Otic și Topolog ,aruncând pet-uri pe jos,și parcă simțind și voi că ceva lipsește din peisaj,că micul cu muștar nu mai are același gust...are gust de ticăloșenie.
O să reînvie Eminescu în primăvara lui 2012 și o să se așeze pe albia râului Capra și o să rescrie :


Din izvoare conducte și din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele(nu) pătrunde
Printre ramuri escavatoare a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle(-n moarte).

Petiție aici






14 octombrie 2011

Concurs!! (perpetuum goat)

Avertisment!Clip sec!
CLiP SEc!Secsecsec!

Acum,stau și mă gândesc,oare unde a plecat capra?Voi știți?Eu am un răspuns...Cine ghicește primeșteee eee...un cadou!! Da,am scris bine! Băi,nu știu ce să vă dau...sunt cam zgârcit cu banii,dar poate aveți încredere în gusturile mele în materie de cărți,și vă fac cadou una carte de citit.Pe lângă carte,puteți primi nuci,mere,dacă vreți..am balconul plin de ele,așa că vă gândiți voi cum să aflați unde cred eu că merge capra,și  ce are de gând să facă mai departe.Ah,o să fie și un premiu secret!!Ideea mea..am pus-o pe RapidShare ferecată într-o arhivă cu parolă.Ai mai jos link.
  Deci :
Premiu: 1 carte,câteva nuci,și un premiu secret! (ce fraier sunt...nu cred că se bagă nimeni pt o carte..dar mă rog,mă simt bine că fac asta,chiar de n-o să am câștigător).
Valabilitate: 21 Octombrie 2011.Dacă nu se ghicește,se mai prelungește încă o săptămână și tot așa,până mă reîncarnez eu și ghicesc.Numai să rămână valabil linkul de pe site atât timp,dacă nu...nu-i bai.
Raspunsul meu : Apasă-mă bine!  Parola o s-o afișez când se termină săptămâna de ghicit,doar dacă s-a ghicit.
Primul care ghicește,primul și singurul care primește.
Ah,vă dau prin poștă dacă nu sunteți din București,plătesc eu toot!



The Goat and The Well from Benjamin Cady on Vimeo.


           

12 octombrie 2011

3 octombrie 2011

30 septembrie 2011

27 septembrie 2011

Două albe,două negre

Iar am fugit de sunet cu viteza lanțului de bicicletă.





25 septembrie 2011

Scurt/2

Azi a fost fun.Trezire la 8.Întâlnire la 9.Tricou nou!Al 5-lea cred.Entuziasm provocat de ..mregizori,și până la urmă,entuziasm născut din atâtea repetări.Discuții scurte.Glume peste tot în aer,cutii în aer aruncate ca la festivitatea de terminare a liceului.Drum întors,combinații la pizza,alte filmări,pancarte,zâmbete,ceai,trecători curioși,cântec,cântec,același cântec toată ziua,câteva sms-uri(mulțumesc),ceai,alte filmări,discuții,tree hug!,group(2)tree hug!,curse de mașini,gardieni ce se dau importanți,musafiri întorși din gând,masă caldă acasă,așteptare lungă.La revedere zi,nici nu-mi mai amintesc de când nu te mai sărbătoresc.Azi n-a fost nevoie.

21 septembrie 2011

16 septembrie 2011

De prin mers II

Esenţa de suflet evaporată prin simpatie faţa de străinii colegi de drum se stinge pe geamul rece lăsând refracţiile să amestece culorile după limita forţei gravitaţionale ce împinge aerul mentolat de la gumă din plămâni în partea opusă direcţiei maşinăriei nemţeşti cu aer condiţionat de combustia paşilor mecanici ce parcurg pământul dac într-un ritm cadenţat de soldaţi romani ameţiţi de secretul lui Bachus ce se descoperă începând cu a doua sticla de vin băut nu mai mă aştepta să mă schimb în fantezia ta mult perfecţionată de pe urma expunerii la soarele verii ce a ars circuitul uman şi a transformat pasiunea într-un instinct animalic cu gheare prinse de arborii metalici din cârtiţa electrică ce transportă zilnic povara paraziţilor intestinali bipezi neputincioşi să o distrugă deorece nu reuşesc să comunice pe aceeaşi frecvenţă a frumuseţii învelişului extern capitonat intr-o oboseală de viaţă plăpândă ce omoară orice speranţă a viselor perechilor distruse înainte de timp de iarnă cu toamnă timidă dintr-un film austriac cu peronul pe partea stângă de cum priveşti în jos spre Lună cu incindenţa egală cu punctul de întâlnire al linilor ce mă poartă spre casă.

13 septembrie 2011

10 septembrie 2011